Discuţie:Reformele politice

De la Concurs incarcare cartela gratis

 Reformelor politice Articol principal: reformele constituţionale ale lui Iulius Cezar Istoria politică numirile lui Cezar sunt complexe şi nesigur. Cezar a avut loc atât dictatura şi Tribunatul, dar alternat între consulatul şi Proconsulship.[63] puterile Lui în stat par să fi odihnit pe aceste magistraturi.[63] El a fost numit primul dictator în 49 î.Hr., eventual, în scopul de a prezida peste alegeri, dar a demisionat dictatura lui în termen de unsprezece zile. În 48 î.Hr., a fost numit dictator din nou, de data aceasta numai pentru o perioadă nedeterminată, iar în 46 î.Hr., el a fost numit dictator pentru zece ani. În februarie 44 î.Hr., cu o lună înainte de asasinarea sa, a fost numit dictator pe viaţă. Sub Cezar, o cantitate semnificativă de autoritate a fost învestită în locotenenţii săi,[69] mai ales pentru că Cezar a fost frecvent din Italia.[69] În octombrie din anul 45 î.en, Cezar a demisionat din funcţia de consul unic, şi a facilitat alegerea a doi succesori pentru restul anului, care, în teorie cel puţin, a restaurat consulatul ordinare, deoarece Constituţia nu a recunoscut un singur consul fără un coleg.[70] În 48 î.Hr., Cezar a fost dat tribunician puteri permanent,[71], care a făcut persoana sacrosancte lui şi ia permis sa veto senatului,[71] , deşi pe cel puţin o ocazie, tribune a încercat să-l împiedice. Tribune încalcă în acest caz au fost aduse în faţa Senatului şi lipsită de birou lor.[71] Aceasta nu a fost prima dată când Cezar a încălcat Tribune sacrosanctity o, deoarece după ce a avut primul marsaluit pe Roma în 49 î.Hr., a deschis forţat trezorerie în ciuda unei derivate din focă plasate pe acesta printr-un tribun. După punerea sub acuzare a celor două tribune obstructive, Cezar, poate deloc surprinzător, nici o opoziţie cu care se confruntă în continuare de la alţi membri ai colegiului tribunician.[71]

Dinar (42 î.Hr.), emise de Cassius Longinus şi Spinther Lentulus, ilustrând capul încoronat al Libertăţii şi pe revers o carafă de sacrificiu şi lituus, din menta militare în Smirna. În 46 î.Hr., Cezar a dat el însuşi titlul de "prefect al moralei", care a fost un birou care a fost doar noi în nume, ca puterile sale au fost identice cu cele ale cenzorilor.[71] Astfel, el ar putea deţine puteri cenzorial, în timp ce punct de vedere tehnic nu se supune la aceleaşi verificări că cenzorii obişnuite au fost supuse, şi el a folosit aceste puteri pentru a umple senatului cu propria partizanii lui. El a stabilit, de asemenea precedent, care imperial succesorii lui au urmat, de a cere Senatului de a darui diverse titluri şi onoruri asupra lui. El a fost, de exemplu, având în vedere titlul de "Părinte al Patriei" şi "Imperator".[69] Monede purtat asemănarea lui, şi i sa dat dreptul de a vorbi primul în timpul reuniunilor Senatului.[69] Cezar a crescut apoi numărul de magistraţi care au fost aleşi în fiecare an, care a creat un grup mare de magistraţi cu experienţă, şi a permis Cezar a recompensa susţinătorii lui.[70] Cezar a luat chiar şi măsuri pentru a transforma Italia intr-o provincie, şi a mai strâns legătura alte provincii ale imperiului într-o singură unitate de coeziune. Această abordat problema de bază care au cauzat Social război decenii mai devreme, în cazul în care persoanele din afara Romei, şi cu siguranţă în afara Italiei, nu au fost considerate "Roman", şi, astfel, nu s-au dat cetăţenia drepturi depline. Acest proces, a cuptorului întregului Imperiu Roman într-o singură unitate, mai degrabă decât menţinerea ei ca o reţea de principate inegale, în cele din urmă va fi completat de către succesorul lui Cezar, Augustus împărat. Când Cezar sa întors la Roma în 47 î.Hr., rândurile Senatului au fost epuizate, şi aşa el a folosit cenzorial puterile sale de a numi noi senatori multe, care a ridicat în cele din urmă Senatului de aderare la 900.[70] Toate aceste numiri au fost de proprii partizanii lui, care au jefuit aristocraţia senatorială de prestigiul acesteia, şi a făcut din ce în ce Senatul aservită să-l.[72] Pentru a minimiza riscul ca un alt general, ar putea încerca să-l conteste,[69] Cezar a adoptat o lege, care au supus guvernatori la termen limite.[69] Aproape de sfârşitul vieţii sale, Cezar a început să se pregătească pentru un război împotriva Imperiului part. Întrucât absenţa sa de la Roma ar putea limita capacitatea sa de a instala propriul consulilor lui, el a adoptat o lege care ia permis să numească toţi magistraţii în 43 î.Hr., şi toate consuli şi tribuni în 42 î.Hr..[70] Acest lucru, în vigoare, a transformat magistraţilor de a fi reprezentanţi ai poporului reprezentanţilor fiind de dictator.[70]