Discuţie:Consulatul

De la Concurs incarcare cartela gratis

 Consulatul şi campanii militare

Articole principale: campanii militare ale lui Iulius Cezar şi Primul Triumvirat
În 60 î.Hr., Cezar a solicitat ca alegerea consul pentru 59 î.Hr.. Doi alţi candidaţi stat pentru consulat, iar alegerile au fost murdar. Chiar Cato, cu reputaţia sa de incoruptibilitate, se spune că au recurs la luare de mită în favoarea sa. Cezar a câştigat, împreună cu conservator Marcus Bibulus.[31]

Bustul lui Pompei.
Cezar a fost deja în Crassus " datorie politică, dar el a făcut, de asemenea, avansurile la Pompei. Pompei şi Crassus au fost la cote de un deceniu, astfel încât Cezar a încercat să le împace. Între trei dintre ei, au avut destui bani şi influenţă politică pentru a controla afacerile publice. Această alianţă informală, cunoscut sub numele de Primul Triumvirat (regula de trei bărbaţi), a fost cimentat prin căsătorie de Pompei la fiica lui Cezar Julia.[32] Cezar, de asemenea, sa căsătorit din nou, de data aceasta Calpurnia, care a fost fiica unui alt senator puternice.[33]
Cezar a propus o lege de redistribuire a terenurilor publice la cei săraci, o propunere susţinută de Pompei, prin forţa armelor dacă este necesar, şi de către Crassus, facand public triumvirat. Pompei a umplut orasul cu soldaţi, şi triumvirat adversarii lui au fost intimidaţi. Bibulus a încercat să declare semne nefavorabile şi, astfel, nule noua lege, dar a fost condus de la un forum de armate suporterii lui Cezar. Sa bodyguarzi au avut lor axe ceremoniale rupt, două magistraţi de înaltă care îl însoţesc au fost răniţi, şi Bibulus însuşi a avut o galeata de excremente aruncat peste el. În frica de viata, sa retras la casa lui pentru restul anului, emiterea proclamaţii ocazional de semne rele. Aceste încercări de a obstrucţiona lui legislaţiei Cezar s-au dovedit ineficiente. satirişti Roman vreodată după ce sa referit la an ca "consulatul lui Iulius şi Cezar".[34]
Când Cezar a fost ales primul, aristocraţia a încercat să limiteze puterea lui de viitor alocarea pădurile şi păşunile din Italia, mai degrabă decât guvernator al unei provincii, ca militar datoria comanda lui după an sa în funcţie a fost de peste.[35] Cu ajutorul de aliaţi politici, Cezar mai târziu a avut acest răsturnat, şi a fost numit în loc să guverneze Galia Cisalpina (nordul Italiei) şi Illyricum (sud-estul Europei), cu Transalpine Galia (sudul Franţei) a adăugat mai târziu, dându-i comanda de patru legiuni. Termenul său de guvernator, şi astfel sa de imunitate de urmărire, a fost stabilit la cinci ani, mai degrabă decât de obicei unul.[36] Când consulatului său sa încheiat, Cezar evitat restrictiv urmăririi penale pentru nereguli său an în funcţie, şi plecat repede pentru lui provincie.[37]
Conquest din Galia
Articol principal: galic Wars
Cezar era încă profund în datorii, şi nu a existat bani pentru a fi făcut ca un guvernator, fie prin extorcare de fonduri[38] sau de aventurismul militar. Cezar a avut patru legiuni de sub comanda sa, două dintre provinciile sale marginita pe teritoriul necucerite, şi părţi din Galia au fost cunoscute a fi instabilă. Unii dintre aliaţii galic la Roma a fost învins de către rivalii lor, cu ajutorul unui contingent de germanic triburi. Romanii se temeau aceste triburi au fost pregătesc să migreze spre sud, mai aproape de Italia, şi că au intenţii războinice. Cezar a ridicat două legiuni noi şi învins aceste triburi.[39]
Ca răspuns la activităţile anterioare lui Cezar, triburile din nord-est au început să se înarmeze. Cezar tratat acest lucru ca pe un gest agresiv, şi, după un angajament neconcludente împotriva triburilor Unite, el a cucerit triburile treptat. Între timp, una dintre legiunile sale a început cucerirea triburilor din nordul îndepărtat (direct opus Marea Britanie).[40] În primăvara anului 56 î.Hr. triumviratului a ţinut o conferinţă, ca Roma a fost în fierbere şi politică Alianţei Cezar venea anulate. Reuniunea a reînnoit triumviratului şi extins de guvernator Cezar pentru încă cinci ani.[41] Cucerirea de nord a fost curând finalizată, în timp ce buzunarele câteva de rezistenţă activă a rămas.[42] Cezar a avut acum o bază sigură de la care să lanseze o invazie din Marea Britanie.

Republica romană în 40 î.Hr., după cuceririle lui Cezar.
În 55 î.Hr. Cezar a respins o incursiune în Galia de două triburi germanice, şi au urmat-o de construirea unui pod peste râul Rin şi de a face un spectacol de vigoare pe teritoriul germanice, înainte de a reveni şi de dezmembrare pod. Târziu în vara aceea, având supus altor două triburi, el a trecut în Marea Britanie, susţinând că britanicii au ajutat la unul dintre duşmanii săi din anul precedent. Inteligenţa sa a fost slabă, şi, deşi el a câştigat un cap de pod de pe coasta de el a fost în imposibilitatea de a progresa în continuare, şi a revenit la Galia pentru iarnă.[43] El a revenit în anul următor, mai bine pregătiţi şi cu o forţă mai mare, şi a obţinut mai mult. El a avansat interioare, şi a stabilit câtorva alianţe. Dar recoltele slabe au condus la revoltă pe scară largă în Galia care a forţat Cezar să părăsească Marea Britanie pentru ultima oară.[44]
În timp ce Cezar a fost in Marea Britanie, fiica lui Julia, sotia lui Pompei, au murit la naştere. Cezar a încercat să-asigura sprijin lui Pompei re, oferindu-i lui stră-nepoata în căsătorie, dar a refuzat Pompei. În 53 î.Hr. Crassus a fost ucis un lider nu a reuşit invazie a est. Roma a fost pe marginea unui război civil. Pompei a fost numit consul unic ca o măsură de urgenţă, şi sa căsătorit cu fiica unui adversar politic de Cezar. Triumvirat era mort.[45]
În 52 î.Hr.-un alt, mai mare revolta a izbucnit în Galia, condus de Vercingetorix. Vercingetorix a reuşit să unească triburile galice şi sa dovedit un comandant viclean, învingându-Cezar în angajamente mai multe, dar lui Caesar elabora asediu fabrică la bătălia de la Alesia forţat în cele din urmă predării sale.[46] În ciuda focare împrăştiate de război în anul următor,[47] Galia a fost cucerită în mod eficient. Plutarh a afirmat că armata a luptat împotriva a trei milioane de oameni în cursul Războaiele galice, din care un milion au murit, iar alte milioane au fost sclavi. 300 triburi au fost subjugaţi şi 800 de oraşe au fost distruse.[48] Cu toate acestea, având în vedere dificultatea de a găsi contează exacte în primul rând, propagandistice scopuri lui Caesar, iar brut exagerarea comun de numere în textele antice, totalurile de combatanţi inamici în special, sunt susceptibile de a fi prea mare.