Discuţie:Caesar

De la Concurs incarcare cartela gratis

 Gaius Julius Caesar[2] (13 iulie 100 î.Hr.[3] - 15 martie, 44 î.Hr.)[4] a fost un roman general şi de stat. El a jucat un rol critic în transformarea Republicii Roman în Imperiul Roman. În 60 î.Hr., Cezar a intrat într-o alianţă politică cu Crassus şi Pompei , care a fost să domine politica din Roman de mai mulţi ani. incercarile lor de a acumula putere pentru ei înşişi prin populist tactici s-au opus în Senatul Roman de elita conservatoare, printre care Cato cel Tânăr , cu sprijinul frecvente de Cicero. Lui Cezar cucerirea Galiei extinse de pe teritoriul Roma la Marea Nordului, iar în 55 î.Hr., el a efectuat prima invazie romană din Marea Britanie. Aceste realizări ia acordat puterea militară de neegalat şi a ameninţat că va eclipsa lui Pompei în picioare. Echilibrul de putere a fost deranjat mai mult de moartea lui Crassus în 53 î.Hr.. realinierile politice din Roma au condus în final la un stand-off între Cezar şi Pompei, acesta din urmă şi-a preluat cauza a Senatului. Comandat de către Senat pentru a fi judecat la Roma pentru taxe diferite, Cezar plecat din Galia în Italia cu legiunile sale, care traversează Rubicon în 49 î.Hr.. Acest lucru a declanşat un război civil din care a impus ca lider de neegalat a lumii romane. După asumarea de control al guvernului, el a pornit vaste reforme ale societăţii roman şi guvernului. El a centralizat birocraţia din Republica şi în cele din urmă a fost proclamat "dictator în eternitate ". Un grup de senatori, condusă de Marcus Junius Brutus, asasinat pe dictator Idele lui martie (15 martie) 44 î.Hr., în speranţa de a restabili guvernului constituţional al Republicii. Cu toate acestea, rezultatul a fost o serie de războaie civile, care în cele din urmă a condus la stabilirea unor permanente Imperiului Roman de moştenitor al lui Cezar a adoptat Octavius (mai târziu cunoscut sub numele de Augustus). Mare parte din viaţa lui Cezar este cunoscut din propria conturile de campaniile sale militare, şi contemporane din alte surse, în principal, scrisori şi discursuri de Cicero şi scrierile istorice ale Sallust. Biografiile mai târziu de către Cezar Suetonius şi Plutarh sunt, de asemenea, surse majore.